Proiecte experimentale la Vought Aircraft au fost implicaţi interesanta si o pregatire extraordinara. Toţi inginerii ştia rigle cum ar fi fata-linie de soldaţi ştiu puştile.

La începutul anului 1947, am fost pilot pe un proiect în care clientul nostru (Navy / Marines) a dorit: un Corsair F4U care va merge 450 mph la înălţimi de până la 40.000 picioare, continuu pentru un minim de 1 1 / 2 ore. Care părea greu de realizat, deoarece noul nostru F4U-5 viteze Corsair max a fost de 470 mph, cu un plafon de serviciu 41400 şi care transportă 4 × 20 mm, tunuri de M3 plus două bombe 1000 lire.

În ceea ce inginerii au inceput calculele lor folosind reguli diapozitiv ca ol 'cowboy-lor spre vest, folosit de şase împuşcături, m-am concentrat pe care dovedesc stick mort (fără putere), calea de aterizare, în caz de urgenţă. După mai multe zboruri de încercare, am început un nostru final: 40.000 picioare peste Boston, şi a condus la nord de Portland, apoi până la Montreal, şi de sud, până la Albany, în urma râul Hudson la New York, cu 97 mai multe mile pentru a ajunge la scopul nostru noastre - Philadelphia. Acest lucru ar fi de 600 de mile în 1 1 / 2 ore. Plimbarea a fost buna, "fara probleme", apoi, wham - cum ar fi o cruce dreptul de a maxilarului atunci când picătură atenţi! Am văzut, dar nu putea să creadă, presiunea uleiului scade rapid la zero. Am tăiat putere imediat şi a solicitat controlul nostru de zbor, ia sfătuit de situaţia mea şi a planului de - stick mort la bază.

Proces-verbal a devenit secunde. Nimeni nu numit, stiind am avut camere pe din Boston. M-am gândit de Idlewild Aeroport (acum JFK), dar nu au deschis încă pentru situaţii de urgenţă.

Tăcerea era straniu, dar mintea mea a fost graba, revizuirea opţiunile mele în cazul în care am fost de scurtă durată a pistei. Nu-mi place nici una dintre ele. Renuntand în Long Island Sound a fost periculos cu barca atât de mult trafic. Parachuting a fost chiar mai rău. Un accident de avion fără pilot a ucis, în general, de oameni.

M-am rugat. Nu-mi amintesc pentru ce, dar m-am rugat. Îmi amintesc, însă, liniştea care a urmat.

Am văzut aeroportul nostru şi apreciată de turnul de control şi de Vought zbor de poziţia mea. Aş trebuie să meargă direct în, nu circulare. Asta nu a fost bun ... greşeala mea pe rigla, sau, poate, directia vantului diferite.

Controale meu, băţ, şi pedale a devenit lent, dar nu am putut ridica nasul mai departe pentru că ea ar grajd. În cele din urmă, am deschis baldachin mea şi a ridicat nasul lung. M-am lovit "roţi în jos", apoi lambouri usor. Începutul de pistă 30 swished sub mine. Am uşor tras înapoi şi au stagnat. Pasăre a scăzut, un rapid, greu, 3-punctul de aterizare. Am frânat şi laminate la un stop. O autospeciala de stins incendii a fost excesul de viteză spre mine.

M-am aşezat uimit de cat de repede totul s-a întâmplat, cât de norocos am fost .... Nu, nu a fost noroc. M-am uitat în sus la cerul albastru frumos, a zâmbit, şi şopti, "Thank You, Tată, Thank You."